Game over

În faţa raftului cu dulceţuri , lângă soba cenuşie ( veche de 200 de ani) , lângă ghiveciul din lut răsturnat pe jos , sub tabloul dedicat motanului meu Charles , o pisică siameza ( Nu , nu era de rasă , Charles avea pur si simplu 2 capete ) , stăteam...eu . Nu pot să spun că făceam ceva inteligent , ieşit din comun , care să atragă atenţia . Mă uitam doar la cum se usucă vopseaua de pe Pereticus , peretele din stanga uşii.Daca vă intrebaţi acum de ce faceam asta ,pai ca sa ştiţi face bine la nervi. Este foarte interesant!Mă prăpădesc după jocul de'a ' Datu' pe pereţi"! Nu trebuie decât să iei nişte vopsea ( neagra de preferat ) si să o arunci pe pereţi. Însă , pentru o satisfacţie mai mare o sa vă dau un pont : luaţi nişte bălegar proaspăt şi amestecaţi'l cu nişte apă clocotită ( te distrezi şi dai şi un aer fresh pentru o perioada îndelungată de timp!).
Acum sa ne întoarcem la oile noastre , sau la bălegar .. că tot vorbeam de el . Trecură zeci de minute de cand mă mişcasem ultima dată . Pendulul ticaia încontinuu distrăgându'mi atenţia de la ce era mai important : vopseaua . Ticaia deja pentru a 37-a oară când o carte se izbi de perete. Un strigăt de disperare urmă dupa acest incident . Bineînţeles , strigătul era al meu , căci simţii durerea si usturimea rănii provocate lui Pereticus . ,,Cred ca o sa merg mai tarziu să îi cumpăr un plasture d-ala cu diferita drăcii pe el ....Nimeni nu merită un astfel de tratament!" , am zis . Pendulul bătu deja pentru a o sutacinşpea oară şi eu nu reacţionasem în vreun fel . Abia la o sutaşaispreyecea oara am început să sparg mobila din cameră cu degetul mic de la picior si să dau din mâini ( cum fac deobicei ) . Apoi am mers şi mi-am luat lupa în stil Sherlock Holmes pentru a căuta autorul faptei. Lupa însă nu mi-a fost de niciun ajutor , ba chiar a fost total împotriva mea , distrugându-mi ochii. După 3 secunde măsurate în cărti aruncate în aer am fost lovită în plină viteză de o carte de circa 20 de centimetri de 4 kiligrame într-una din tâmple. Nu , nu mai ştiu în ce tâmplă şi chiar dacă aş şti , pe voi ce v-ar interesa?După 16 rotiri pe loc , după ce m-am dat cu capul de masa de sticlă primută de la matuşa Laura , m+am iybit de podea , unde am zăcut timp de trei zile . Odată treyita din comă ( nu prea mă pricep la termenii aştia medicali , mă încurcă şi mă fac să nu mai gândesc ) am sărit în picioare ,însă , spre nenorocul meu nu pentru foarte mult timp , căci o carte vroia probabil să traverseze covorul şi să ajungă pe canapea .Era chiar cartea care mă lovise cu 3 zile în urmă. Vroia probabil să plece de la locul faptei .Din alt colţ al camerei primesc un joc video in cap . Din fericire nu a durut atât de tare , însă cu siguranţa a reuşit să mă enerveze .M-am întors către agrosor , şi , spre surprinderea mea nu era decât un copil de vreo şase ani ce statea în fundul gol .Ce era mai ciudat era că de fiecare dată când arunca cu câte ceva în mine începea să scoată sunete de veveriţe , repetând apoi cu o voce schimbata : "Ai pierdut o viaţa".
Ca din senin a început să mănânce Cd-urile , până când , ajuns la "felul doi" a căzut pe jos , fără răsuflare.Oricât de ciudat ar suna eu aş prefera sa mai trăiesc odată experienţa cu CD-urile , chiar dacă a fost una destul de traumatiyantă , plina de copii uşor retardaţi şi.... jocuri video.
Ce pot sa zic? Jocurile video mi-au dsitrus viaţa ! (noroc că mai am două )